De curând am citit Litera stacojie de Nathaniel Hawthorne. Am văzut și filmul mai demult (Scarlett letter – varianta cu Demi Moore) și mi-a plăcut enorm. Filmul prezintă povestea de dragoste, în timp ce cartea prezintă trăirile, emoțiile și suferința unei femei stigmatizate pentru că iubește.
Hester Pryne, personajul principal al cărții are o relație extraconjugală din care rezultă o fetiță, Hope. Când aproape totul iese la iveală (mai puțin adevărul despre cel cu care Hester are o relație în afara căsătorirei), Hester este condusă la eșafod și condamnată să poarte în piept litera A (de la adulter) tot timpul, mai ales atunci când se află în public.
Trebuie spus că acțiunea se petrece la începuturile a ceea ce azi cunoaștem ca Statele Unite ale Americii, pe vremea primilor coloniști englezi pe teritoriul SUA, prin anii 1700 și ceva (nu este precizată exact perioada în carte), pe teritoriul orașului Boston de azi. Perioada corespunde sfârșitului evului mediu, când normele societății erau rigide, stricte, femeile în general erau privite ca niște obiecte fără sentimente, nu aveau drepturi sau proprietăți.
Fără niciun sprijin, fără prieteni, Hester este o supraviețuitoare datorită fetiței pentru care trăiește. Suferința îi este alinată de copilul nevinovat, copil căruia îi oferă totul. Hester se sacrifică pe sine pentru a nu produce un scandal uriaș omului cu care împarte fetița, omului pe care ea îl iubește. Nu recunoaște public numele bărbatului cu care a avut o relație ce a produs un copil.
Apare și soțul lui Hester, sub forma unui medic ce rătăcise printre indienii de la care a învățat medicină, dar și psihologia lor. Soțul nu-și dezvăluie adevărata identitate din dorința de răzbunare, se apropie de amantul soției sale, îi devine nu numai medic, dar și prieten.
Relația lui Hester cu omul pe care-l iubește se reia la finalul cărții când cei doi se întâlnesc și ea-i mărturisește că medicul este soțul ei și decid să plece. Medicul află de planul lor, și chiar plănuiește să ia parte la aceeași călătorie.
Suferința preotului, căci tatăl fetiței este preot, este atât de puternică încât îl afectează fizic. Finalul cărții îl urcă pe preot pe eșafodul pe care Hester fusese la începutul cărții pentru a-și primi litera condamnării și recunoaște public relația sa cu Hester și paternitatea asupra fetiției. Relația lui Hester cu preotul este curmată de moartea preotului bolnav fizic de suferința produsă de o relație imposibilă datorită regulilor și normelor societății în care trăiau.
Litera stacojie a rămas, alături de Pe aripile vântului (Margaret Mitchel) și Din calidor (Paul Goma) o carte de suflet, ce m-a marcat profund.
Laura Păicuț's Blog 